Pe unde-ai mai umblat, ca te-ai udat, esti ca un drac... Custura suck...ssss!

Anul trecut era ceva de genul, “pe unde-ai mai umblat, prin Retezat, esti varza” (Buta 2017 => Pe unde-ai mai umblat... prin Retezat!). Ei bine, anul asta a fost “pe unde-ai mai umblat, ca te-ai udat, esti ca un drac, Custura suck…ssss”.

Sa revenim. Cu o seara inainte m-am intepenit de gat. Un fel prostie de aia de torticolis care m-a obligat sa ma joc de-a Robocop prin pat toata noaptea. Noroc cu mama ca m-a ridicat de dimineata ca altfel continuam sa ma rostogolesc intr-o fericire.

Anyway, am pornit spre Retezat cu doua masini. Soimul, Bubu, eu si Andreea (O’Brien) intr-una, Dada, Virgil, Simona (Straut) si Bunaciunea in cealalta. Drumul lung, eu cu hanoracul perna dupa gat, am ajuns la destinatie un pic ingrijorate de cata ploaie vedeam. Ma cazez cu Andreea deasupra restaurantului la Cheile Butii, Rox si Bubu in cladirea cealalta, restul echipei la mama naiba la vreo 20km departare ca numai acolo mai prinsesem ceva. Dupa o haleala sanatoasa asezonata cu cidru si o plimbare prin namol spre finish, ne-am retras in glorie sa bagam niste somn.

Nu stiu daca cunoasteti, dar camerele alea sunt super mici. Andreea, la margine, eu la perete, intuneric bezna, liniste mormantala. Din motive necunoscute de surescitare a mintii (cu o zi inainte incheiasem 10 ani si ceva de munca la Raiff si numai de concursuri nu mi-a ars in ultima perioada), la 03:25 ma trezesc de nici unde. Aud fasaituri pe podea prin plasele cu mancare. Dar nu prea pot sa ma ridic ca inca ma tinea kktul ala de junghi. Ascult atenta, poate s-o foii careva prin camera vecina. Se foiau dracii, ca dormeau toti rupti. De unde fratica vine sunetul? Continua, intermitent, asa pe ascuns. Sobolan!!! Fuck, asta e soarec de vreun fel! Ma asvarl usor pe-o parte si ma ridic cu racnituri infundate, stau in fund ca papusa mecanica si continui sa ma holbez in intuneric asteptand. Nimic. Si nimic. Zic, mi s-o fi parut. Ma chinui sa ma asez, nu trec 10 minute, incepe iar. Gata, e soarec! Si al dracu se da la mancarea mea! Nu te atinge de lucruri sfinte ba pretene ca te pun la protap! Gandesc o strategie demna de torticolisul meu, daca tot il aveam sa il si folosesc. Astept momentul, pun usor mana pe Andreea sa ma sprijin si ma ridic brusc din morti ca Tutankhamon, teapana si incordata. „Andreea!!! Sobolan in camera!” Bai da’ i-o zic cu patos ca sare asta din pat ametita, „what, what? Ce zici, ce sobolan!...” Nici o limba nu ii mai folosea haha. Purtam o discutie despre cum sa abordam problema, gen eu nici moarta nu ma uit sub pat. Nu prea ma crede. Zice o fi vreun soricel. Al dracu soricel, de gras ce era i-am auzit toate labele cu tot cu ghiare cum a fugit sub pat. Andreea ramane treaza si oripilata inca vreo ora timp in care eu dorm linistita haha. Job well done!

Cu aviatorii inainte de start 

Cand e startul prea de dimineata si inca nu nimeresc fermoarul la haina haha

La incalzire. Ne-am incalzit cu totul.

De dimineata, ploua. Evident ca ploua. Lasasem haina de ploaie acasa convinsa ca Hurricaine-ul de la CS e si de ploaie (da, pe mine m-a dat exemplu Milea cand a zis ca l-a intrebat cineva daca aia e haina de ploaie haha). Ce sa zic, la mine hurricaine a.k.a. furtuna inseamna vant si ploaie. Se pare ca la CS inseamna doar vant pentru ca ploaia e deviata de vant de pe tine, ca sa zic asa haha. Anyway. Iau haina de ploaie de la Cristi (Mirica) – hearts! Bag o incalzire scurta cu Ruxache, ajungem tarziu, Radu ne grabeste in tarc, ne asezam pe la coada. Se da startul si deja mi-e cald. Bai da’ cald. Bagam un 4:50 pe primul km, probabil cam la fel iesea si pe al doilea dar s-a blocat cararea la podet. De acolo, let the fun begin. Stiam ca va fi namol, dar nu treaba aia horror care a urmat.

Batranul si marea. Nu, stai. Aia era din alta poveste. 

Urcarea spre Plesa – Piule.

E simplu. Partea asta a insemnat namol, umiditate ridicata si caldura. Iesea aburul din noi mai frate. Am tras binisor, mereu cu gandul ca trebuie sa mai economisesc ceva energie pentru ce-o fi pe Custura. Anul trecut pana la primul punct de eliminare am facut 1h 12. Anul asta am ajuns cam pe la 1h 16, cu tot cu namol si ocolisurile de pe traseu. As zice ca e bine. M-am oprit la toate punctele de hidratare sa beau apa si sa pun inca un pahar pe ceafa. Nu am reusit sub nici o forma sa imi aduc pulsul jos. Saracu’ Garmin mi-a aratat si prin manecuta puls de 190. Nu stiu ce dracu i-am facut dar am fost sufocata toata bucata aia.

Un picut de namol

Soimulica tinea aproape, cand eu, cand ea. Imi place cand sta in fata hehe ca atunci cand mergem la antrenamente, mai ales la urcari. Ca eu pot sa fac ce vrea muschiu’ meu in spate. Gen sa ma opresc sa beau apa, sa fac poze si apoi sa alerg in disperare sa o prind si sa mor de oboseala. Facem schimb la vale unde se duce Iepurele turbat de nebun si urla dupa ea. Dar acum mi-era ca o pierd pentru ca nu reuseam sa controlez motorasul deloc. Am reusit sa stau aproape, am luat ceva concurenti la urcare, ce e drept, dar cum plecasem din spate stiam ca va fi greu de recuperat orice pe parcurs. Mai ales la atata urcare. Sa ne intelegem, oi urca eu mai bine acum, dar asta nu inseamna ca a inceput sa imi placa.

Piule – Cabana Buta.

Eh, alta viata, alta vreme, alt joc de glezne. Pe creasta ca pe creasta. In sfarsit m-am racit si a inceput sa bata si vantul sa dea si ceva ploaie. Am luat si o cazatura, doar namol, nimic fantastic. O fata care ma luase razant pe urcare brusc a incetinit si mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. M-a intrebat daca aveam vreun gel de racire. Pai n-aveam dar oricum ala e cam pistol cu apa daca ti-ai sucit ceva. Cred insa ca a terminat cu bine intr-un final. Si a inceput si bautul de apa. Flask dupa flask. Cand eram pe coarda aia ca un Chuck Norris al coborarilor, vine primul baiat de la Buta. Ce coarda!... Dar ce genunchi, ce nebun! S-a dus pe langa mine ca uliu, luand jumătate din munte cu el la vale. Imi iesisera nitel ochii din cap, WTF mai omule, mai vrei sa alergi si maine sau azi ai marcat piatra de mormant la articulatii?!

Cand pe bucata aia in cap, innamolita ca toti dracii (ziceai ca facuse mama natura diaree, jur!), tine-te de toti jnepenii, radacinile, pietrele, orice ajuta sa nu te duci pe fund. Intre namol, smocuri de iarba si lozbele de pamant infipte in adidasi nu stiam de care sa ma bucur mai intai. Se striga Butttaaaa!!! Vin urmatorii cam 4 concurenti, printre ei Dani H. Facem loc, se arunca eroic in cocina ce urma. Ma uit cum vine inca un baiat si pot sa-i vad pe fata intrebarea „da’ cum plm sar de aici in chestia aia?!” Intind mana, ne amorezam pentru un moment, timp in care sper sa tina craca in care ma sprijineam, sare, imi multumeste si o ia la goana. Ma sterg tacticos de namol pe strampii mei si plec mai departe multumita. Acolo o pierd pe Ruxache, si numai pentru ca a reusit sa se dea cu fundul de sol. Dar asta am aflat mai tarziu.

Campul dinainte de cabana e plin cu apa. Adica e un fel de camp de orez chinezesc dar cu iarba in loc de orez. Macar se spala adidasii. Multumesc voluntarilor, de acolo, si din toate punctele de hidratare. „Pune mana si mananca, ca iti umplu eu flaskurile” Ce dragut bai, ce dragut! Le las cu el si bag doua pahare de cola, banane, portocale, covrigei - desi bagasem doua cheweuri deja pana acolo. Dar rasunau cuvintele lui Barbossa in urechi. Alimentati-va cum trebuie inainte de Custura. That, I can do!

La 3h 05 plec de la Cabana Buta. Cu coltul ochiului o vad pe Ruxache sau cred ca e ea, sosind. Ridic privirea spre Custura. Final fucking destination. Dar ii dau inainte cu incredere si stomacul plin. Zic eu, o ora pana sus. BAHAHA. Stati sa o mai zic odata. BAHAHAHA. Poate doar daca ma tragea Ingrid Mutter dupa ea cu o roaba motorizata.

Urcarea spre Custura. Sau drumul pe Golgota.

Amazingly, prima urcare am dus-o bine mai, sau asa s-a simtit. Desi la cum parea ca ma misc ziceai ca merg pe aburi. Dar si ea a fost plata rau si curata ca in palma……………………. Tot ma iau cu un baiat. Cand io pe el cand el pe mine. Ca asa e frumos. Sus Fisheye sta la poze. Ranjesc, mormai ceva a multumire si ma bag in jnepeni. Incepe sa ii dea cu soare. Hai mah, ce dracu, pe bune!!! Sincera sa fiu, cred ca eram gata sa ma duc pe fundulina pe coborarea aia horror dupa o ploaie pe tot segmentul asta decat sa ma bata soarele pe toata urcarea.

Dupa prima urcare de la Cabana Buta

Ma uit in departare. Inca vad bine. Imi dau seama ca prima creasta nu e Custura. Hai ca poti. A doua sigur e Custura, da-i la motoare. Sus, vreo patru caluti maro, grasuni, frumosi rau, mandrii, nemiscati. Se uitau la raul colorat de humanoizi inceti. Ma gandeam ca numai cu un picior de-al lor scoteam de doua ori mai bine timpul la urcare. Asta e. Fiecare cu copitele lui. Ajung pe primul varf, bag un pic de alergare pana incepe urcarea iar. Mi se lungise gatul. Vroiam sa vad steagurile alea. Eram sigura ca ala era. Urcasem destul in puii mei. Nu stiu cum iau curba mai larg si dupa coama, vad steagurile… pe cealalta culme. Ce-a fost la gura mea. Baietii din spate incep sa rada – aceeasi baieti cu care duc cursa pana la capat, injuraturi and all. Me love some funny boys pe urcari din astea. Merg bine la suflet.

Dar lombara strikes again. Nu stiu daca am facut update la povestea cu Baietii mei (rinichii). Se pare ca desi sunt sanatosi, voiosi si ocupa juma din partea stanga a cavitatii abdominale, au dezvoltat o retea complexa de vene renale. In loc sa aiba si ei cate una, au… 5. Cinci bucati de vene renale, unul trei si unul doua, largi, lungi si foarte productive. Doctorita de la tomograf era extaziata de cobaiul de pe masa, adica je. A scris vreo juma de pagina numai despre venele astea. Printre altele – nu inteleg cum – sa ai atatea vene renale poate cauza dureri cronice in zona lombara. Inca lucrez la descifrarea partii asteia, insa pana una alta, trebuia sa urc kktul asta de panta pana pe varf. Ruxache, care era fix la 200m in spatele meu zice „am vazut ca ai inceput sa incetinesti.” Pai da. Ca ma seca spinarea.

Varful Custura.

Ce-s pietrele alea mai? Bah, da’ ce sunt treburile alea, ca a trebuit sa imi aduc genunchiul un pic la gura sa le urc. Dale imense cu gauri intre ele, tocmai bune de o echilibristica in forta. Si mi-era o sete, da’ o sete! Nu mai aveam nici o picatura in flask. Ma opresc in fata lui Misa care sta tacticos pe jos, notand ocnasii care treceau haituiti pe langa el cu un ultim zambet victorios ca si cum stiau ca urmeaza iesirea din lagar. „Numarul 22!!!! Hai inca un pas. 4h 38 min! Hai, hai ca poti!” F**** M***** si ranitii! Urc, ranjesc, sunt pe nenorocirea de varf. 1h, huh? HAHA macar 1h si 30 daca as fi scos, dar n-aveai cu cine. Baiatul ala cu care ma tot luasem pe prima urcare ma intrebase daca e prima oara pe Custura. „Lasa, mai bine ca nu stii ce te asteapta.” Bai da’ a zis-o asa fatidic ca parca imi citise viitorul haha. Vazusem eu pozele, dar n-are nici o treaba cand dai cu nasul in ea. Baietii ma trec pe catastif la poze. „Hai si una de aproape” hai ce dracu’, ca doar eram gelata de la ploaie si codita mea de iepuras se pleostise ca la o martoaga obosita. Bine ca poza era din fata haha.

Un fel de calatorie in centrul pamantului... la suprafata. Ma asteptam sa fie magnetice si sa inceapa sa se roteasca ca in rest le aveau pe toate haha

„Stii ca ai voie doar un pahar cu apa?” Ma uit la omul ala cu un creier semi inert. As fi putut sa ling paharul si pe din-afara pentru fiecare picatura, asa de sete imi era. Nici de-a dracu n-am plecat de acolo pana nu m-am asigurat ca era curat pana la fund. Arunc un ochi pe partea cealalta. WTF!!! Baietii astia o luasera la picior si sareau pe dalele alea ca niste broaste, relativ impiedicate, dar tot sareau. Doamne ierta-mi-ai pacatele……………. Cica era lacul Bucura acolo. Credeti ca l-am vazut? Am ratat ditai lacul pentru ca eram cu ochii infipti in picioare. „Hai nu te speria, nu te speria, nu te speria!” Asa am tinut-o pe toata bucata aia de dale. Pierdusem baietii. Fuck!!! Hai misca bipedu’ ca esti trista! O iau la alergat, dau de o panta si un fotograf. Brusc se disipa ceata. „Eh, asa imi place, mai stai ca vad ca fuge ceata de tine!” zice omu’. Odata-n viata, ca de obicei zici ca sunt the Goddess of the Underworld, numai ceata, numai ploaie.

Urmeaza o portiune de ceva nedescris, la vale, namol, pietre pe care alergai dar la risc. „Hai fetele hai (vorbeam cu gleznele). Casca bine ochii, hai usor, sari, hai, hai, hai ca se poate!” Am vorbit singura pana am dat de un baiat. Am zis sa nu il sperii si am tacut. Am trecut de el si inainte de Iadul Verde, mi-am regasit baietii. Numai bine ca ma intrec alti doi. „Hai Addddiiddaaasss!”  Glumesc cu ei dar se duc pusca. Da’ ce io nu pot… sa incerc macar.

Coborarea aia trebuie sa fie asumata. Oricat imi place mie la vale, treaba aia e din alt film. Daca nu era mia diferenta la vale, erau smocurile de iarba. Daca nu era iarba, era terenul ramat pe ici pe acolo. Totul in cap. Si da-i. Mai intai cu pasi mari pana am vazut un baiat din fata mea cum o alerga smechereste in pasi mici serpuiti stanga dreapta, asa de gust. Mi s-a parut o miscare inteligenta. Il copiez repede si ii dau inainte. Iau multi concurenti la coborare, inclusiv o fata sau doua, nu mai stiu. Trec pe langa turma de oi. Ma conversez de la un safe distance cu cainii. Unul latra la mine. Il pup pe crestet din alergare cu ochii pe cacareze de teama sa nu alunec pe vreo gramajoara ca sa vezi atunci distractie.

Ce bine ca existe poze sa observ si eu traseul haha

„No, d’apai drum bun sa aveti” Multumim strig la cei doi ciobani. „Da’ de unde veniti?” De la Bucuresti, urlu. „Na pai mai aveti drum lung!” Bahaha. Clar! Eram aproape gata. Cvadricepsii trageau de semnalul de alarma de aproape ca rupsesera sfoara dar nebuna era cu ochii pe liziera padurii. Inca un pic baieti si am scapat! Hai odataaaa!!! Trec de unul din Adidasi, pe o poteca stramta chiar inainte de padure. In mijloc un ditai bolovanul. Sa mor daca stiu cum am ajuns pe jos. Chit e ca, incercand sa nu calaresc bolovanul, m-am aruncat pe dreapta. Genunchiul drept s-a oprit fix in piatra, cat sa o scuture de praf, iar pe stangul l-am aruncat peste, intr-o pozitie destul de perversa. Ce sa-i faci. Baiatul din spate. Woah… da’ ce misto ai cazut. Ca o pisica! Bahaha. Asa m-am simtit si eu. Ca o pisica careia ii palpaie bateria la ultima viata din stoc. Ma ridic. „Am experienta” zic. Nu stie el ce e pe genunchii mei. Scutur coatele de mizerie. Omul e uimit ca nu o dau in lacrimi la asa cazatura. Nu stie de Cappadocia haha.

Da. Tom Ownes. Eu imediat dupa el. La vreo 3 ore distanta. haha

Intram pe forestier. Ce darapanatura de drum! Plin de pietre si apa care curgea in suvoaie. Foarte bine, ca mi-am spalat si eu adidasii! Si cand am ajuns la ultimul punct de hidratare, mana cereasca! Am bagat un pahar de apa si unul de cola, parca am prins aripi. Am dat urmatorul km in 5:12, insa cum mai dam de o panta incetineam. Si cald, si cald. In sfarsit, ajungem in poienita unde se unesc traseele. Un grup mic de la Buta realizeaza ca eu sunt de la Custura si incep sa ma felicite. Si eu pe ei! La gramada intram pe ultima coborare. Stiam ca va fi namol, dar nu ma asteptam la supa aia maro primordiala. Era si aglomerat cu oameni de pe Buta. Ma prind cu unul din baieti si ne ducem full-schi pana fix spre iesire cand doua fete de la Buta se tineau de mana incercand sa nu o ia pe piept. Strigam la ele, reusesc sa se dea la o parte la timp iar noi sarim ca maimutele fix in cocina aia. Ies din padure si pe podet imi e frica sa nu alunec pe blani la ce namol era si cat aveam eu pe picioare. Ce sa mai dai bine la poze ca venisem de la piata cu kilele de namol la mine! Trec de George (Surugiu), ii vad pe Dada si Virgil, dau din manute!

FINISH! 6h 10min.

Multumesc George! :))

Cand te asteapta SGistii de prima mana la finish

Dada draga de ea se duce si imi cumpara doua ape minerale. Intre timp apare Boss. „Ce ai facut?” 6h 10. „Slab” se ridica muschiul pe mine, ala care mai ramasese, „bai cand ti-oi…..!!!” „Calm femeie ca ai scos bine!!” Ma bufneste rasul. Pai normal c-am scos!!! In conditii optime imi propusesem un best de 5h 30 si in functie de cat de naspa era ma duceam spre 6h. Deci despre ce vorbim! Apare Ruxache. Dam amandoua pe gat apa ca in reclama. Apare Fane (Dan) sa ne felicite. Bunatate de om. Il imobilizam pe Barbossa la o poza fara sa ii achitam nici o taxa de faima. Haha. Dupa aia direct in helesteu la spalat adidasi.

Faneeee :))

Noaptea se lasa cu chef. Cu cidru. Cu cardio workout. Pe la 1:00AM ma retrag in glorie si las tineretul a.k.a Alex (Barli) sa o dea pe Macarena pe masa dupa un shot de palinca (nu recunosc nimic din ce tocmai am scris hahaha). De data asta ma mut cu cortul la Rox in camera si ii urez Andreei o noapte linistita alaturi de sobolan. A doua zi dimineata s-a trezit cu el in fata haha. Cheama receptia, da cu matura prin camera, scoate patrupedul paros la interogatoriu. Haha sa lesin de ras.

Ce sa va mai zic. Platesc si acum pentru coborarea aia. Cvadricepsii si-au luat vacanta si mi-au urat sa alerg numai cu fundul daca tot n-am dat cu el de pamant de data asta, ca sindicatul lor se simte neindreptatit. In alta ordine de idei, FELICITARI!!! Felicitari Andreea pentru asa o aventura si demonstratie de forta si curaj! O asfaltista care a decis sa alerge la munte si a ales Buta ca o prima cursa montana. Pai ce sa zic, cine se aseamana se aduna haha. Felicitari Simonelu pentru ca ai tras cu tot ce ai avut si ti-ai demonstrat ca se poate chiar daca poate cursa asta te-a ros de urechi. Felicitari Ursache ca iar i-ai dat de ai innamolit poteca si mai ales, felicitari Bunaciunea mea pentru un loc 4 open la Valea Marii dupa o lupta atroce prin namolul de la finish. Multumesc Radu ca ti-a fost ciuda pentru ea. Nu stii cat a motivat-o si cat s-a bucurat sa vada ca totusi, efortul ei a fost remarcat, cu sau fara podium – nu ca si l-ar fi propus haha. Da’ asa e ea, castigatoare. Felicitari Daduta mea draga ca ai infruntat parte din traseu alaturi de noi si te-ai murat curajos pana aproape sus de Piule. Aviatoare pana la capat!!!

Ruxache – you za best. Atat. Ca la cat ma suporti nu te mai chinuiesc sa citesti si aici 5 paragrafe in care te laud hahaha.

Si mai ales, felicitari echipa Retezat SkyRace Intersport pentru inca o organizare impecabila, parca mai bine ca anul trecut, mai spectaculos, mai frumos. Am avut show pe traseu cu invitati de marca, am avut show la finish si toti cred ca ne-am simtit staruri macar un moment. Si totusi, echipamentul ala de organizator. Ptiu sa nu va deochi! Hehe.

Hai va pup. A fost misto.

Mela