Live. Run. Live Some More.

Numai lucruri bune si de speriat am auzit despre concursul asta. De la Hajnal care nush ce accidentare nasoala si-a luat cu tibia pe din-afara pana la oameni cu genunchii paraditi bine di tat cum se zice, mai ales dupa 2x2. Mi-am zis no fucking way nu ma duc la asa ceva! Nu se merita. Trag de fiecare ligament si bucatica din rotula doar, doar rezista pana la sfarsitul sezonului incat sa nu ma lase cu ochii in soare, dar ma duc sa le macin pe ceva care pare mai mult a catarare decat alergare. Da’, daca vroiam alpinism nu ma apucam de alergat. Si gata. Sa mai zic ca nu am pus piciorul niciodata prin Fagaras. Nici macar la poale, sa dau la peste pe Lacul Balea. Momentul ridicarii kiturilor a fost memorabil. De fapt stati sa ma duc chiar cu cateva ore in urma. Io, pe Transfagarasan – ca aia mici cu gura deschisa si falca cazuta. Woahhhh… cam abrupti muntii astia. La un moment dat, aproape de Capra vad niste furnici de oameni pe un varf, la care Virgil (Alecu) zice, “acolo ajung...

Poiana Gaura. 11:00PM. De 17 ore in concurs... Negocierile lui Adi cu stomacul esuasera, iar eu am luat prima tura de inghet, ca si Adi de altfel, dupa plecarea de langa foc, cu toate ca pusesem toalele inapoi pe mine. Ne incalzim relativ repede desi statul pe loc atata timp omoara picioarele. Adi e din ce in ce mai rau, cu stari de greata si voma. Ma duc singura inainte, verificand mereu in spate sa vad daca vine cu toate ca incerc si eu ceva ameteala si greata. In plus incep sa casc la greu. Asta inseamna sa nu faci antrenamente noaptea! La iesirea de pe Gaura il astept, insa stomacul il omoara. O iau usurel in fata si il aud cum se chinuie sa vomite. Na, pai sa va zic una funny. Vazusem vreo doua perechi de frontale venind din spate. Eh, de la sunetele animalice ale lui Adi, nu a mai urcat nimeni. Daca n-as fi inghetat stand pe loc ca iarba in vant, m-as fi kkt pe mine de ras. Stralucea o luna mare si luminoasa deaspra haului si in linistea noptii auzeai un „uuuwwweuuu...

Tell me baby are you hot!   Cry me a river!!!... But tell me baby are you hot - in Retezat! Shut the fuck up!!! Mai, mai, de unde sa incep si unde sa termin. O sa incep cu un an inainte. Glumesc! Destul ca sunt novicele lui Balzac la postarea asta, daca o mai iau si cronologic, murim toti aici si acum. Asa. Am hotarat ca anul asta vin la Retezat ca sa faca si mama Buta, ca sincer nu e o cursa pentru lombara ei usor tasata si nici pentru genunchiul relativ „subtiat” pe care tot le tine pe linia de plutire cu grija ca sa poata sa faca treaba asta cu alergatul cat mai mult timp de-acum incolo. Acestea fiind spuse, surpriza frumoasa a fost ca s-a strans ditai gasca de la AR, aciuiati toti in aceeasi casa, cu mic, cu mare, boyfrienzi si prieteni, cum s-a putut mai indesat. Ziua de vineri a inceput bine. Am facut echipa la sofat cu Alex (Stoian) in timp ce doamnele din spate Bunaciunea, Andreea (Negru) si Lore (Stoian) au stat la taifasuri si au bagat kara...