La balega moale un pic de Negoiu ii mai trebuie...
Numai lucruri bune si de speriat am auzit despre concursul asta. De la Hajnal care nush ce accidentare nasoala si-a luat cu tibia pe din-afara pana la oameni cu genunchii paraditi bine di tat cum se zice, mai ales dupa 2x2. Mi-am zis no fucking way nu ma duc la asa ceva! Nu se merita. Trag de fiecare ligament si bucatica din rotula doar, doar rezista pana la sfarsitul sezonului incat sa nu ma lase cu ochii in soare, dar ma duc sa le macin pe ceva care pare mai mult a catarare decat alergare. Da’, daca vroiam alpinism nu ma apucam de alergat. Si gata. Sa mai zic ca nu am pus piciorul niciodata prin Fagaras. Nici macar la poale, sa dau la peste pe Lacul Balea. Momentul ridicarii kiturilor a fost memorabil. De fapt stati sa ma duc chiar cu cateva ore in urma. Io, pe Transfagarasan – ca aia mici cu gura deschisa si falca cazuta. Woahhhh… cam abrupti muntii astia. La un moment dat, aproape de Capra vad niste furnici de oameni pe un varf, la care Virgil (Alecu) zice, “acolo ajung