Live. Run. Live Some More.

Am capul nitel varza de la aglomeratia de la munca dar o sa imi adun toti neuronii inca functionali sa va zic doua vorbe (in vreo 3-4 pagini haha) despre ce s-a intamplat sambata la Brasov Marathon. A nins. Aia s-a intamplat. A nins, ar zice snow lovers, ca in poveste. Pentru mine a nins ca intr-un cosmar. Aveam si eu niscai vise erotice de pantaloni scurti si tricou, frunze verzi (da, verzi!) si ciripit de pasarele. Mda. Deci a nins. Au cazut unii prin santuri cu masina in drum spre si dinspre Brasov, ne-a luat o groaza sa ajungem acolo, treburi d-astea. O masina plina de Aviatiei Wellness Team Run. De bad ass boys and girls. Si Mama a.k.a. Bunaciunea. Ne-am dus direct la mall sa ridicam kiturile. Frumos. Dar mi-era cam somn. Si cam intepenise coloana de atata stat in masina. Am ajuns intr-un final, orientandu-ne in spatiu prost, cum altcumva, si la hotel. Am lasat bagajele, am bagat toala de alergat si hai la un easy run. Am stat pe trotuar la stretching vreo 10 minute t

Deci, i-am promis lui Robert (Hajnal) ca ii dau mai putin de citit. Asa ca dau cu bullet points haha. A doua participare (si daca nu ma insel editie) la Uniqua. Am fost sambata dimineata la preluat de kituri. N-am reusit sa dam de Valeria (van Gronigen) ca tocmai ce intrase in conferinta de presa. Pacat. Luasem niste biscuitei buni buni sa ii bagam la cafea. Nu-i bai. I-am pastrat pentru a doua zi. Am stat sa descifrez un pic traseul. Schimbarile astea cu start-ul si finish-ul langa Izvor. Pai daca a trebuit sa ne batem cu Targul de Nunti, ce sa-i faci. Dupa aia am umblat toata ziua. Un fel de incalzire la pas pentru alergarea de a doua zi. Ne-am intalnit la o pasta cu un prieten drag si vechi, geamanul meu Bernie. Ce trece vremea! De acolo, cu un Starbucks in mana si kiturile la subrat ne-am intalnit cu echipa de la “4:15PM Sfarsitul lumii”. Pentru aceia dintre voi care nu stiti despre ce este vorba, este scurt metrajul romanesc care a fost nominalizat la Cannes in