Porcul in Ajun

"Ce faci in weekend?"

"Pai, nimic. Ma gandeam sa bag ceva munte daca nu e prea tarziu."

"Nu e!!! Du-te, ca o sa iti prinda bine!"

*** asa incepea conversatia cu Radu acum doua saptamani cand am pus la cale singurele doua iesiri "adevarate" pe munte din weekendul trecut inainte de concurs. 

Si uite-asa a reusit Boss sa mai ingrase Porcul in Ajun de competitie ***

-------------------------------------------------------------------------------------------

Vineri a fost o zi proasta rau. Dar rau, nu asa. Cu nervi si dureri de stomac, aproape ca am plecat cu lacrimi in ochi la Brasov. That bad. Pe drum insa am noroc sa stau cu Raresucu in spate si sa motaim amandoi “ca baietii” in timp ce mama si Dada se intretin in conversatii. Am avut noroc de un drum relativ bunicel si am ajuns la Brasov repede. Ne-am reunit cu Soimulica, ne-am miscat cu talent, am tras niste emotii nasoale apropo de plata unei parcari, trece si asta, usor-usor se strange si restul echipei. All in all, mananc ca un porc si inghet ca un... o inghetata! In jur de 9 si ceva seara o las pe mama super entuziasmata la o întrunire improvizata de 30 de ani cu vreo trei colegi de liceu si ma indrept spre hotel. Lasa ca e bine sa mai uite si ea ca are copil. Erau toti ca o adunatura de adolescenti depanand amintiri. De cate ori o vad pe mama altfel decat mama, imi creste sufletul si mai invat cate ceva despre omul asta surprinzător si fara sfarsit. Anyway.  Sun Soimul. Zice, vino la sala de mese. Mai bine nu ma duceam. Haha. 

Gasca de la "sala de mese" :)))

Ca fetele in oras

Mandra de asfintitul de pe telefon :)

E ca si cum erai deja in death row dar acum te bagasera in antecamera de la gazare asteptand sa-ti sune ceasul. Doamne Sfinte cata mancare era acolo! Haha Si o gasca vesela, bai da' vesela de mi-a mutat machiajul din loc la cat am putut sa rad. Dupa ce oricum la pranz bagasem o pizza si seara mai mancasem ditai salata, ca cica totusi, sa nu porcim de-a dreptul, oamenii astia mai aveau 5 pizza large on display plus un portbagaj de bunatati de acasa. Jnitele, ardei, rosii, ridichii, branza de burduf si ceapa verde, slana... si cidru. Si acum imi ploua in gura. And did I mention carnaciorii aia subtirei si parfumati!? Din categoria eu nu mananc seara ca aia din reclama de Colebil, am mai bagat 2 felii de pizza si am gustat cam din tot ce era pe masa. Se mai aduce un bax de Bou Strong. Ma scuzati. De Strongbow. Si razi si razi. Mama filmeaza. Jeni isi da joroc singura cu cate o sticla in fiecare mana. Bine ca filmuletele sunt atat de lungi ca n-o sa fie incarcate niciodata pe FB si mama nu stie cum sa le taie, ca altfel eram senzatie deja haha.

Nu intra toata mancarea intr-o singura poza. Asta e rezumatul :)))

Dupa ce lamurim bancul cu balaurul, Fat Frumos si degetelul si ne creeam o imagine plastica despre cum o sa arat eu impingand in bete – Alex (Barli)! trebuie sa iti spun bancul asta ca tot erai cu gura pe mine din cauza betelor – sa mai mori odata de ras daca nu ti-a ajuns! – reusim sa spargem gasca pe la 11 si ceva sa dormim si noi, cica! La 12 si un pic eram in continuare cu ochii in tavan. Nu pot sa zic ca aveam emotii. Eu am plecat cu 7 ore in cap, asa i-am zis si Barbosului. Nu stiam la ce sa ma astept dupa toata nebunia cu gamba. Mai bine sa-mi fac o surpriza frumoasa pe parcurs si sa vad ca tine decat sa am asteptari mari si sa mi-o iau. Brasovul era de testare.

Soimulica preia Iepurele de la baza

A doua zi mi-era somn sa mor. Intuneric si caldut in camera. De ce nu puteai mah fata sa faci si tu semi!! Reusesc sa ma echipez, Soimulica apare vertiginos in usa cu betele mele. E vie cu tot cu orteza pe glezna. Si cam dezbracata, dar mie imi place de ea asa cum e haha. Las Bunaciunea in urma sa se pregateasca si noi mergem catre start. Avem un chef de incalzire ca magarului de fuga. Sa mai zic ca nu ne-am facut antrenamentul cu o seara inainte... La start sumedenie de prieteni si cunoscuti. Florin (Glinta) – „ah da stiu ce zici cu 30 minute easy. Eu am bagat aseara! Am bagat cam vreo 30 grame de coniac!....” haha. Intra si o serie de poze cu Daduta si Virgil care venise dis-de dimineata sa isi ridice kitul, cu Irinel (Ticlea), Florin (Ionita), de la departare ii vad si pe Stefan (Dan) si Bogdan (Cretu). Suntem in tarc si continuam sa o tinem tot intr-un ras. N-am nici o grija de la Dumnezeu, pur si simplu.

START!

Nu ma avant ca n-am de ce. Inca pe asfalt si deja imi creste pulsul cam multicel, nimic iesit din comun. As fi vrut sa ma opresc si sa merg dar toti alearga, fir-ar mama ei a dracu’ de treaba cum sunteti toti smecheri la start! Ma tin dupa Irinel ca e bine sa ai motivatia in fata. Soimulica ramane usor in urma dar plec fara absolut nici o grija, convinsa fiind ca ma prinde cu ocazia primei urcari mai nasoale. Si slava Cerului, urmau destule!

Sub Tampa Irinel imi atrage atentia ca suntem in 5:10 si e cam repejor. Nu e bai zic, ca imediat incep serpentinele si se duce dracu’ tot. Alearga acum cat mai poti! Intram pe serpalaul ala intortocheat. Ma intrec multi, multi baieti dar si cateva fete. Am o palida senzatie de ingrijorare dar observ cu placere si uimire ca nu sare pulsul din bareme dupa ce in weekendul trecut pe acelasi traseu eram jumate moarta. Mai arunc cate un ochi in urma sa incerc sa o disting pe Rox din multime pana cat pe ce sa ma arunc cu totul pe jos dupa un fotbal mic cu o radacina. Stai ca vine, relax!

Incep sa imi intru in mana mai repede decat ma asteptam si pana sus pe Tampa, depasesc trei fete si nu ma mai satur de cati barbati trec pe langa mine. In spatele meu la o aruncatura de bat Hiroko (Ogawa) si Angela (Ilie) ma baga in boala. Alearga la deal fara bete, fara nimic si nu pot decat sa ma plec cu respect. Dintr-o greseala a destinului sambata am venit inaintea amandorura, nu stiu cum dar nu mai conteaza. Respect maxim in continuare! In sfarsit coboram catre Saua Tampa. Incerc sa nu ma las luata de val si stau mai retinuta pana trec de PC. Oops si traseul devia altfel decat ce facusem eu weekendul anterior. Ok. Ne descurcam, no panic! Ma simt in verva si ii dau binisor. E frumos prin padure, as alerga asa mult timp, dar stiu ca m-asteapta nenorocirile alea de urcari.

Un baiat trece pe langa mine, nu stiu cum il cheama (bai, daca ne avem pe FB si sunt ignoranta scuza-ma dinainte!) O sa ii zic Mr. Jambiere ca dupa alea il recunosteam de la spate ca era mai smecher si tot sta in fata mea. Asa, deci trece pe langa mine in tromba, „Iepurasul SportGuru! Imi creste pulsul cand te vad! Eh, e de la coborare!” Haha. Mai iau dupa el, daca tot ii cresc pulsul poate ii dau un atac de cord curand si mai scap de unul. Just kidddddiiinngg!!! Ma prinde din urma Angi, ne incurajam scurt una pe alta dar eu fug dupa Mr. Jambiere si impreuna infruntam namolul primei urcari si o parte din drumul pana La Bancute. Mai iau o fat,  doua pana acolo. „Hai faaattaaa!” striga una din voluntare. „Una bucata fata!” ii raspund raspicat. „Pai la cat de rare sunteti n-am cum sa te ratez!” rade ea. O intreb cum ii zice la locul asta, imi zice La Bancute, nu c-ar fi vreuna. Pentru mine insa la intersectia aia ii zice Capetown ca acolo stam pe un colt de piatra sa prind semnal sa vad ce face Radu in Africa. Si asa mi-a ramas in minte. Asta, si Roxana scriindu-i „Printesa cealalta sta in ploaie si iti citeste postarea!” haha. Memories! 29.5km de acolo pana la finish. Hai cu dealu’!

Fac urcarea aia cu bun simt, nu ma opresc, nu beau apa, nu mananc. Incep sa ma gandesc ca poate mancatul ala porcesc de cu seara avea efecte benefice. Inainte de poienita (nu stiu ce poienita dar e una inainte de urcarea spre cararea aia smechera cu brazi inalti) ma intrece o fata. Inaltuta, slabuta imbracata toata in verde, cu un par lung superb. Urca ca o maimutica, fara bete, fara nimic. Ma gandesc, tineretea!... Km 13 si incepe sa ma cam roada stomacul dar ma simteam asa nesperat de bine si in forta incat n-aveam mila de stomac sa ma opresc sa ii dau de mancare. In plus stiam ca urma Poiana Ruia in curand si apoi urcarea vietii iar lombara mea se pregatea de start sa mi-o traga bine daca nu ii dadeam si aleia un nurofen la timp. Imi pun piedica singura si ma opresc sa bag nurofenul. Ma rog sa isi faca efectul pana la urcare. Plec si din mers desfac un chew. Imi scapa pe jos. Haha Fuck you! Il culeg si pe masura ce urc il frec intre degete pana dau zaharul cu tot cu tarana jos si il molfai asa. Cand n-ai rabdare, n-ai si iti meriti soarta. Alerg cam tot pana la urcarea spre lac, il prind iar pe Mr. Jambiere care imi arata in fata un prieten de-al lui, inalt, slabut, cu un rucsac albastru cam maricel in  spate. Imi zice ca duce un pepene pana pe Postavaru sa il manance acolo si ca ma invita la o felie. I-am zis ca fara lumanari nu intru in atmosfera. Haha Ma gandesc ce or fi zis masculii din jur ascultand conversatii de astea.

Si gata, se deschide partia in fata noastra in toata splendoarea ei. Si cat vedeai cu ochii – o mare de barbati! Bine ca nu acceptasem nici o oferta pana atunci ca boy oh boy, aveam de unde alege! Haha!!! Trec pe langa voluntari si doi jandarmi. Unu’ din fata intreaba daca sus gaseste in sfarsit cocaina bahaha! Jandarmii nu par foarte impresionati cu asteptarile baiatului si ii arunca o privire de carcera haha. „Mai baieti, da’ unde sunt femeile! Unde sunt femeileeeee!!!” Urlu cat mai tare! Se uita cativa baieti la mine. „Don’t get me wrong, imi sunteti simpatici, dar unde sunt femeile!!!” Ce dracu, asa de slaba sunt de m-au intrecut toate? Ca in fata nu vedeam nici una. Stiam ca, spre uimirea dar si placerea mea, la maraton erau inscrise 61 de fete dintre care 27 doar la categoria mea de varsta. Si multe fete bune, nu asa. Dar totusi... chiar nici una?... Incep urcarea. Incredibil, nu ma opresc deloc, ii dau mocaneste inainte pana intru pe zapada si orbesc. Nu pot sa ma uit decat la picioare ca ma dor ochii ingrozitor daca indraznesc sa ma uit spre varf. Cand sa incep ultima bucata de urcare, o fata! Oh yeah baby! Pana sus pe varf numar 12 bucati. Fac repede un calcul. Daca Viorica (Malai) era printre cele vazute nu puteau fi multe inaintea ei deci ar trebui sa ma incadrez in primele 15. Hai fata ca nu esti varza! Beau ceva apa la PC, urc pe varf. Fotograful rade cand ii spun sa ma scoata ca si cum stiu ce fac. Zice, hai la un selfie. Nu vreau sa stiu ce fata am dar buna faza! La coborare dau de Ruxache. Parca mi se lumineaza ziua si as vrea sa o tarasc cu mine inapoi. Cred ca injur ceva cu natia, o iau in brate si o pup. O intreb de glezna. Nu era prea bine dar motaie din cap cu stoicism. Nu era in apele ei daca nu ma prinsese ea pe urcari, asta clar. Caut ceva lucruri motivationale prin cap sa ii spun dar ma razgandesc. Daca nici Soimulica nu trage la bine si la rau, atunci cine! O zbughesc un pic deconcentrata ca n-am totusi Soimul langa mine.

Cobor gleznele cu grija si apoi odata ce ma vad cu panta in fata imi bag putin piciorul... in zapada haha si ii dau o scandura mica, sa nu fie chiar blana, ca mai urma si Pestera Laptelui (care e treaba cu laptele?!) si mai aveam nevoie de picioare. Ma duc la vale ca uliu clatinandu-ma stanga-dreapta, pana la lac bag un 4:55/km. Ala era km 20. De acolo se impute treaba grav. Coborarea pietroasa, cu smocuri de iarba putreda si petece de zapada. Numai ce avertizez un baiat ca se duce cam tare si si-o ia, ca si cade. Bine ca a fost pe zapada. Alergam impreuna pretty much pana la urmatorul PC inainte de urcarea spre pestera.

Cand ma apropii aud „Mama da’ ce bine e sa stai, bai da’ n-ai idee!” Caut cu privirea laudarosul cand il vad pe Barli intins pe jos langa masa. Ma opresc sa beau apa la greu ca deja se incinsese atmosfera. „Ce dracu’ faci mai, tu alergi sau ai venit in plimbare?” Il mai vazusem stand degeaba si sus cand eu urcam, el sta de vorba. Cumva se aduna de pe jos si o porneste inaintea mea. Toata urcarea nu face sa imi spuna decat cum am betele degeaba ca nu imping in ele, ca aia ca ailalta, ceva cu cosciuge. Ca a luat/gasit mortu’ pe drum si il duce cu cosciugu la finish, ce mai conteaza. Eu eram mortul si el groparul cam aia era ideea. Gamba incepe sa dea cate un rateu, mereu in acelasi loc, contractandu-se aiurea cand imi era lumea mai draga. Incep sa vorbesc cu ea in barba, la incurajare. Nu imi amintesc mare parte din bucata aia decat ca nebunul alerga in fata mea, topaia, sarea, se juca cu betele de ziceai ca e la aruncarea cu sulita. Se impiedica de cateva ori, ma ingrijorez ca trebuie sa il adun de pe jos la cat e de lung.

La un moment dat o vede pe fata cu parul lung care ma depasise de ceva vreme. Se agita tot si face semne cu betele, „hai, hai odata!” ii dau pas din mana, vine langa mine. „Hai odata, misca-te sa o iei!” Ii zic scurt, „nu o iau pe fata asta” ca doar ma intrecuse, insa usor, usor o prind din urma. Ma asigur ca e ok ca mergea sprijinita intr-un bat. Ii spun ca imi place parul ei. Imi spune ca ii place fustita mea. „Ai auzit Barli? Asa se face intre fete. Ne complimentam!” Ca un barbat adevarat, stand pe o piatra scotandu-si alta piatra din adidas, mormaie ceva neinteligibil dar sigur barbatesc. Un pic mai incolo, simt ca ma cam lasa energia. „Alex! Auzi, daca tot faci pe bunul samaritean, desfa si tu un baton” Aveam si eu la mine dar n-aveam chef sa il mai scap si pe asta pe jos si el tot se plictisea pe langa mine (nu v-am zis, dar se taiase ca-l luase stomacul rau – oricum si asa ar fi alergat de 10 ori mai bine ca mine!). Se opreste tacticos in drum in timp ce eu ii dau inainte. Vine cu el desfacut, aranjat, gata de servire. „Ia! Ca e de la Radu!” ma bufneste rasul. A zis-o de parca era sfintit. „Gata. Daca e de la Radu, acus imi dau engage!” Iau o gura si o molfai cu nesat. Dupa aia ma iau dupa el. Repeta figura cu inca o fata de care dam pe traseu, incep sa ma simt prost. Zici ca am caine de haituiala cu mine sa adulmece competitia! Haha ba mai fuge si inapoi, se intoarce, „hai ca e de bine. Nu mai vine!” Omul se plictisea stand dupa inceata de mine. Intram in coborare si o tinem binisor. Ma doare cervicala. Picioarele incep si ele sa moara si gamba deja ma sacaia relativ constant si maraiam la ea cu voce tare de cred ca s-a intrebat Alex de cateva ori cu cine tot vorbesc. La ultimul CP inainte de Sa, un voluntar imi spune, esti cam a 13 – 14a fata. Zambesc, nu ma agit. Daca sunt eu ultima dintre primele e foarte bine, am chiar o zi buna ii zic.

Bucatica aia de urcare pana la Sa... pfff, parca nu se mai termina. Intervine clasica intrebare, „cat mai e!!!?” 100m, zice Alex. Hai ca mai pot 100. Intram pe ultimii 3km de coborare pe Tampa. Inca o fata. Barli se baga in seama sa o felicite. Auzeam franturi de conversatie si ma gandeam ce dracu face, ziceai ca iesise la agatat. Trec de ea cand zice „Neah. E de la semi!” Bahahaha. Imi ia betele si le strange dar nu sunt sigura ca vreau sa renunt la ele la cat de obosite incepusera sa se simta picioarele. Nu reusesc sa alerg tot, dar dupa ce mai mananca Alex o musca, mai dam o tura de alergare pe care o tinem bine pana la finish. Ma ofer, sa nu fiu magarita, sa trecem finish-ul impreuna ca doar am bagat amandoi pana atunci. Mai bine imi vedeam de treaba. Captain Picard ma ia de o aripa si ii da Warp, manca-ti-as sufletu’ sa vin in bot! Aleeeexxxxx!!! Mai incet, Alex, nuuuuu! Ziceai ca taraste cainele in lant!!! Pune pauza la Star Trek chiar inainte de finish, nici nu stiu daca am avut timp sa imi bag ochii inapoi in cap, sa aduc si eu a om in poze, nu a Klingonian!

The one and only...

... introducing, Alexxxxx Barllliiii!!! a.k.a Captain Picard!

Toata gasca e acolooo!!! Ma bufneste plansul. Oh, ce porcarie! I like it. Imi dau seama ca am tras si nici macar nu planuisem. 5h:35 fata de 7, e ceva. Pe traseu multe se pot schimba, totul e sa fii „adaptabil” si sa te mulezi pe ce ofera ziua respectiva. Pana la urma socoteala de acasa nu va fi mereu cu cea din targ, ca e in bine sau in rau. Sambata am avut o zi buna, cu oameni foarte faini care m-au motivat si al meu corp s-a motivat si el alaturi de mine. Si ca tot venii vorba, o fata draguta de la masaj zice "nu vrei sa the bagi? " am dubii ca piciorele mele vor sa fie atinse chair acum dar ii spun ca doi pumni intre omoplati sigur m-ar ajuta. Pai iti trebuie un masaj cu trigger points - Nu!! Imi trebuie o inghetata si o clătită uriașă si sa vezi ce ma trigger atunci haha

Ei bine, intr-un final s-a reunit toata gasca. M-am lamurit si eu ca sunt totusi pe podium la categorie, Ruxache, draga de ea, ramane dupa sosire sa ma vada cocotata pe schela aia din lemn. N-am cuvinte sa ii multumesc ca se antreneaza cu mine si o admir pentru ambitia ei. Atata ambitie ca are sa dea si la altii. Cat despre al treilea SGist participant, Fane, s-a plictisit asteptandu-ne sa ajungem (a terminat in 4h:09!!!) si a tras chiulul la poze, dar inteleg ca are o filmare de Oscar care sper sa fie facuta public in curand haha. Acolitul lui, Captain Picard de langa mine, ar fi stat mult mai bine in clasament daca nu il incetineam eu, dar ce sa-i faci daca stomacul lui a tinut cu mine. Am fost maxim norocoasa sa dau de el. Reiterez: alergati cu baieti! Si „taiati” sunt de senzatie! Cat despre Aviatori, Ursache a urcat si el pe locul 1 categorie, mama a iesit 10 open feminin la cros din 124 de fete. Simo si Oana au dat maxim la semi venind in timpul propus. Da, si inca odata Dada! Alaturi de noi de dimineata pana seara, Capitan cu suflet mare si energie cat cuprinde!!! 

Aviatorii la start, proba de semi maraton!

Prieteni minunati! 

Una bucata Bunaciune inainte de cros

Si-un Iepure jegos dupa concurs. Jegos, dar fericit! 

Felicitari tuturor participantilor, sper ca v-ati bucurat de traseul asta pe cat m-am bucurat eu, chiar si involuntar haha. Felicitari organizatorilor, good job everybody! Recuperare rapida si ramaneti cu zambetul pe buze!

~ Hugs ~

Mela