Live. Run. Live Some More.

Etapa 3. 42km. 2700 dif de nivel. 6h 47 min. Start Simon. Ziua fatala. Ziua in care cand Virgil s-a dus la baie de dimineata l-am auzit scartaind. Nu la fel de tare cat am scartait eu incercand sa ma ridic din pat. Dupa o noapte nedormita, deshidratata,  nemancata si arsa in 5 culori pe spate, am reinnoit compeedul pe bataturi si m-am pregatit, mai mult mental, pentru ce avea sa urmeze. Micul dejun a fost cvasi inexistent. Cateva linguri de orez cu lapte si mai tarziu o banana smanglita de la Cosmin (Raileanu) colegul meu de suferinta din autobuz. Noi doi si Petre, elitele raului de masina, ne-am asezat in fata ca sa vomitam in gol si nu in capul cuiva. Cum nu bagasem nimic la ghiozdanel, am avut noroc ca mi-a adus Dan niste saruri sa bag in flask si de la Petre am luat doua pastile de magneziu sa fie acolo ca de la atata deshidratare si efort parca vedeam ca o sa crape vreo gamba. Drumul a fost mai scurt de data asta, cu toate ca as fi vrut sa dureze mai mult...

"Ce faci in weekend?" "Pai, nimic. Ma gandeam sa bag ceva munte daca nu e prea tarziu." "Nu e!!! Du-te, ca o sa iti prinda bine!" *** asa incepea conversatia cu Radu acum doua saptamani cand am pus la cale singurele doua iesiri "adevarate" pe munte din weekendul trecut inainte de concurs.  Si uite-asa a reusit Boss sa mai ingrase Porcul in Ajun de competitie *** ------------------------------------------------------------------------------------------- Vineri a fost o zi proasta rau. Dar rau, nu asa. Cu nervi si dureri de stomac, aproape ca am plecat cu lacrimi in ochi la Brasov. That bad. Pe drum insa am noroc sa stau cu Raresucu in spate si sa motaim amandoi “ca baietii” in timp ce mama si Dada se intretin in conversatii. Am avut noroc de un drum relativ bunicel si am ajuns la Brasov repede. Ne-am reunit cu Soimulica, ne-am miscat cu talent, am tras niste emotii nasoale apropo de plata unei parcari, trece si asta, usor-u...

Sau cand te pui cu nebunii haha.... Mai dragilor, Ce sa zic. Asa calamitate de ras a creat in randurile voastre ultima postare ca ne-am gandit (in grup) sa impartasim cu voi si behind the scene-urile care au urmat saptamana asta. Sa nu fim egoisti am zis, ca e pacat. Amorsa de Crengi e grupul nebunilor de la Adidas. Acolo unde ne sucarim, planuim si regandim totul. Da, si numele asta are o alta poveste in spate, prea veche si intortocheata sa va povestesc de ea acum. Important este insa ca, de la postarea cu blogul, au inceput taifasul, glumele de prost gust, rasetele pana la lacrimi si jecmaneala lu’ Stallone, saraca’ Denisa, mai bine pleca cu ursul decat sa treaca prin toata imaginatia nociva a subsemnatilor. Bine, in principiu, je, Ionita si Nita. Si rimeaza dom’le, era scris in stele. Nu trebuie sa scriu eu prea multe, o sa las pozele sa vorbeasca de la sine. Ca daca am inceput saptamana cu un zambet, sa o incheiem la fel. O sa mai bag o fraza pe ici pe colo sa l...