Live. Run. Live Some More.

Solo Run Fundata. 15km. 480 dif de nivel. 1h 41 min Dupa maratonul dinainte, creierul a dat drumul la fraie si a zis “fuck it!” maine nu mai alearga nimeni. Dati drumu’ la caii din grajd, incalecati o matura si dati-o in fitze de Harry Potter ca picioarele astea se vor retrage la garaj. Am dormit teapana. Oboseala, deshidratarea si nebunia ultimelor trei zile cu siguranta si-a facut efectul. Poate ca alergarea unui ultra pe etape pare mai usoara decat alergarea dintr-o bucata, dare eu zic ca sunt plusuri si minusuri.   Cand ii dai odata 28 de ore, ii dai cum poti mai bine si cand termini, termini, bagi o bere, o proteina de vitel si te duci dracu’ sa dormi. Cand alergi mai multe zile - da, ai avantajul ca mai apuci sa rupi niste somn intre, sa bagi un masaj, oblojesti o rana. Sa faci un dus – mare lucru la casa unui ultras treaba asta cu dusul avand in vedere ca dupa fiecare etapa daca eram desen animat s-ar fi vazut iesind un fum verde toxic din mine cat stam la ...

Stiu ca va e teama de cat de mare o sa fie postarea asta asa ca m-am gandit sa sparg povestea despre Carpathia pe etape, sa fie veridic si conform concursului. Asa nu muriti nici voi de inertie si nici eu nu pierd detalii pe parcurs, nu de alta dar ar fi pacat – vorba mamei, a fost un ultramarathon de emotii. ETAPA 1. 6km. 280 dif nivel. Timp: 38 minute Noi am pornit de la ETAPA 0 pentru ca, ori am fost eu chioara, ori au schimbat oamenii ora de start pentru prima alergare – eu eram insa convinsa ca incepem de dimineata asa ca am luat cazare cu o zi inainte. Nu a fost mare problema. Dimpotriva, am experimentat si eu ce inseamna sa ai parte de ceva liniste si organizare inainte de unconcurs, ca prea sunt pe fuga tot timpul, ajung chiar inainte, agitata, sa ma asigur ca sunt toate bine, ca e totul pregatit. Eh, acum am avut timp berechet sa aranjez toate toalele ca la armata, pe jos pe langa zid in camera, pe zile, pe vreme, pe pana mea. Si a ramas timp si de plimbare si odih...

"Ce faci in weekend?" "Pai, nimic. Ma gandeam sa bag ceva munte daca nu e prea tarziu." "Nu e!!! Du-te, ca o sa iti prinda bine!" *** asa incepea conversatia cu Radu acum doua saptamani cand am pus la cale singurele doua iesiri "adevarate" pe munte din weekendul trecut inainte de concurs.  Si uite-asa a reusit Boss sa mai ingrase Porcul in Ajun de competitie *** ------------------------------------------------------------------------------------------- Vineri a fost o zi proasta rau. Dar rau, nu asa. Cu nervi si dureri de stomac, aproape ca am plecat cu lacrimi in ochi la Brasov. That bad. Pe drum insa am noroc sa stau cu Raresucu in spate si sa motaim amandoi “ca baietii” in timp ce mama si Dada se intretin in conversatii. Am avut noroc de un drum relativ bunicel si am ajuns la Brasov repede. Ne-am reunit cu Soimulica, ne-am miscat cu talent, am tras niste emotii nasoale apropo de plata unei parcari, trece si asta, usor-u...