Live. Run. Live Some More.

Mela, improved edition 2019 De ceva vreme, tot fac postari sub denumirea asta pe Facebook, de la alergari, probleme amuzante sau dureroase, amintiri legate de sportul asta cu care ma indeletnicesc de ceva vreme. Cum necum, se potriveste perfect cu postarea asta. Pentru ca ce urmeaza sa va spun tine chiar despre viata de atlet si nu numai. Incepand cu 1 ianuarie anul asta mi-am impus sa am grija ce, cat si cand mananc. Contrar asteptarilor, scopul primordial nu a fost de a slabi, ci de a-mi ajuta corpul sa faca fata mai bine la antrenamentele si concursurile pe care mi le propusesem pentru acest an. Dar hai sa vi le enumar pe scurt si apoi detaliez separat. 1. O alimentatie sanatoasa care sa nu ma scoata cu carente la sfarsit de an, ca in ultimii ani. 2. Pusesem pe mine mai mult decat am pus de cand m-am apucat de alergat, pe motiv de stres si accidentari. 3. Urma sa ma las de anticonceptionale dupa foarte mult timp si imi era teama de reactia organismului. Desi pa...

Mda. A fost o cursa in regim draconic de anduranta mintii. Acolo a fost toata cheia ne-abandonului. Dar sa incepem cu matematica, sa avem asa o imagine de ansamblu despre ce trebuia sa fie, ar fi putut fi si n-a fost haha. Cand gamba isi vedea de treaba ei, planul era 1h 35/4:30 pace. Chinuit putin, cel mai probabil, dar doable. Dupa o luna jumate de recuperare, am lasat-o mai decent la un 4:45 - ziceam eu, intr-o zi excelenta cand bate vantul din spate, iepurasii zburda si gamba canta, un 4:40 muncit ar fi fost posibil. In realitate, recuperarea + bronsita = 21.6k in pace de 5:00. Excelent! Si acum sa ne vedem de treaba cu what really matters: living, running and enjoying! Am ajuns de joi seara la Timisoara, in idea ca mama nu a fost niciodata si sa ne bucuram nitel de oras pana la concurs. Ca si anul trecut, am stat la prietena mea Ramona (Dumitru) si m-am jecmanit cu Vladut pupaciosul. Sper sa nu-i fi dat la copil raceala, dar daca e asa lipicios, si destept si frumusel...

Va invit la o postare subiectiva care sunt sigura ca va duce la o dezbatere la fel de subiectiva.  Am incredere ca oamenii care acorda timp postarilor mele pot sa formeze opinii pertinente conform experientelor proprii. .Multumesc. Saptamanile trecute s-au incins spiritele pe diverse teme, de la dopaj, la credite asumate in mod eronat pentru reusita unui atlet pe care acelasi om il denigrase cu ceva vreme in urma. Cred ca stiti despre ce vorbesc. Roxana Siboiu si Mariana Nenu, ele fiind insa doar doua nume pe o lista lunga de subiecte pe tema rautatilor gratuite in acest sport. De data asta insa, nu am putut sa stau deoparte desi sunt blocata de anul trecut de Ben Ami pentru ca i-am spus sa plimbe ursul lui Stallone in alta parte a vietii, nu pe cararea mea. As fi vrut sa scriu si eu o postare ca a Luizei Loloiu (enjoy here:  Eroul meu... ) de anul trecut in care sa multumesc tuturor celor care, basically, isi amintesc ce inseamna alergarea pentru majoritatea ...