Live. Run. Live Some More.

As vrea sa imi iasa din prima si sa nu trebuiasca sa fac doua postari pentru cursa asta. Dar adevarul e ca am trecut prin atat de multe si in acelasi timp parca totul a fost o singura aventura teapana ca sunt sanse bune sa imi iasa dintr-o bucata.  CiucasX3 ramane ultramaratonul meu de suflet pentru ca a fost primul. Cum suna asta? Hai ca o lasam asa. Am experimentat pe el (continua sa sune cum trebuie!), am invatat de la el si mi-a placut (clar, a fost ce trebuie). Asa ca m-am reintors in ideea sa il fac cum trebuie, si cu toate ca m-a facut el mai mult pe mine, am reusit sa tin pasul si sa ajung la finish cu capul sus si placut extenuata.  Am vrut trei ultra anul asta, sa imi fac damblaua. Primele doua au iesit mult peste asteptarile mele. La asta nu stiam insa la ce sa ma astept fiind final de sezon pentru mine, lucru care se cunoastea pe tonusul general si picioare. Cu toate astea stiam cu siguranta ca voi alerga mult mai bine ca anul trecut. In plus, ultra cu...

Poiana Gaura. 11:00PM. De 17 ore in concurs... Negocierile lui Adi cu stomacul esuasera, iar eu am luat prima tura de inghet, ca si Adi de altfel, dupa plecarea de langa foc, cu toate ca pusesem toalele inapoi pe mine. Ne incalzim relativ repede desi statul pe loc atata timp omoara picioarele. Adi e din ce in ce mai rau, cu stari de greata si voma. Ma duc singura inainte, verificand mereu in spate sa vad daca vine cu toate ca incerc si eu ceva ameteala si greata. In plus incep sa casc la greu. Asta inseamna sa nu faci antrenamente noaptea! La iesirea de pe Gaura il astept, insa stomacul il omoara. O iau usurel in fata si il aud cum se chinuie sa vomite. Na, pai sa va zic una funny. Vazusem vreo doua perechi de frontale venind din spate. Eh, de la sunetele animalice ale lui Adi, nu a mai urcat nimeni. Daca n-as fi inghetat stand pe loc ca iarba in vant, m-as fi kkt pe mine de ras. Stralucea o luna mare si luminoasa deaspra haului si in linistea noptii auzeai un „uuuwwweuuu...

Nu trebuia in principiu sa fac doua ultra intr-o luna. Trebuia sa fac maraton la Carpathia si ultra la 7500. Pentru ca Virgil a ramas fara partenera, m-am bagat la cursa lunga si la Carpathia. Intre timp, cum Virgil m-a parasit la 7500 si deja bagasem destul pe picioare, i-am zis lu’ Raducu ca ma duc la 3200 cu mama. Si ne-am si inscris. Cand brusc apare Adi in ecuatie. Mare zarva pana sa o „vand” pe mama unui coechipier bun, nu de alta dar am spus de la inceput ca va face intre 9h – 9:h 30. Pe ultima suta a aparut Angela (Ilie) si cumva lucrurile au intrat pe fagas normal. Cu singura mentiune ca Adi coborase de pe Olymp cu o tableta de 10 porunci si toate incepeau cu „Sa nu incetinesti, Sa nu te tai, Sa nu te delasi, Sa ai incredere in tine, Sa ai incredere in mine” pana la ultima „Sa nu scoti mai mult de 24h 30.” Stiti cum se uita curca intre lemne? Asa, gales si sexy? Aia eram eu uitandu-ma cum zburau mesajele pozitive in conversatia cu el si imi tremura ochiul drept ca la Sc...