Live. Run. Live Some More.

Hai ca am ajuns si la faza asta a vietii unde imi ia mai mult sa scriu o postare pe blog decat sa alerg aia 10km. Adica doua saptamani versus 46”16’. Cam asa s-au simtit si minutele alea. Ore, zile, saptamani, mai ales pe a treia tura. Dar acum daca tot am intarziat atat, sa ne aruncam direct in cap zic. Istoricul concursului e scurt si cuprinzator. Acum doi ani am facut aceeasi cursa in 48 de minute daca nu ma insel si eram exaltata nu doar de timp ci si de faptul ca am alergat primul meu km in 4:10 sau 4:11 nu mai tin bine minte. Uitandu-ma si mai inapoi, cred ca cel mai bun timp al meu ever pe 10km a fost la Uniqua acum ceva vreme unde cred ca am scos 45 sau 44 min. Acestea fiind spuse, subit, dar probabil previzibil, de anul trecut am inceput sa ma misc nitel mai bine, lucru evidentiat si de faptul ca m-au bagat baieti in seama si m-au luat cu cu ei la alergat. Asta e primul semn ca esti pe calea cea buna si fara de intoarcere unde te vor ponegri si impinge in egala masur

Mela, improved edition 2019 De ceva vreme, tot fac postari sub denumirea asta pe Facebook, de la alergari, probleme amuzante sau dureroase, amintiri legate de sportul asta cu care ma indeletnicesc de ceva vreme. Cum necum, se potriveste perfect cu postarea asta. Pentru ca ce urmeaza sa va spun tine chiar despre viata de atlet si nu numai. Incepand cu 1 ianuarie anul asta mi-am impus sa am grija ce, cat si cand mananc. Contrar asteptarilor, scopul primordial nu a fost de a slabi, ci de a-mi ajuta corpul sa faca fata mai bine la antrenamentele si concursurile pe care mi le propusesem pentru acest an. Dar hai sa vi le enumar pe scurt si apoi detaliez separat. 1. O alimentatie sanatoasa care sa nu ma scoata cu carente la sfarsit de an, ca in ultimii ani. 2. Pusesem pe mine mai mult decat am pus de cand m-am apucat de alergat, pe motiv de stres si accidentari. 3. Urma sa ma las de anticonceptionale dupa foarte mult timp si imi era teama de reactia organismului. Desi pa

Am ajuns la Maratonul Rafael pentru ca Bunaciunea a.k.a Mama – care a facut super echipa la 7500 cu Angie – a zis ca vrea sa mearga si ea, dupa ce i-a povestit Angela (Ilie) cat de faine sunt peisajele si cat de misto e concursul in sine. Cum ea a mers numai pe unde ma duc eu in principiu, am zis, bine, hai sa ma duc si eu odata unde vrea ea, cu toate ca nu mai aveam concursuri planificate. Sezonul se cam incheie la mine in septembrie pentru ca picioarele, „indurerate” sau nu, nu mai sunt de nivel competitional si indiferent ca imi doresc sau nu sa trag, adrenaliana tot isi spune cuvantul si te ia valul. Acestea fiind spuse, Virgil (Alecu) ne-a cazat la Exotic House. Yum. O locatie foarte buna la 5 minute de mers pe jos (in panta) de start, ascunsa frumos intre niste blocuri, n-ai fi zis ca exista. Pereti subtiri de auzeai si cand respira musca, dar all in all fix ce trebuie pentru o noapte de cazare intr-un oras „mare” si la un pret decent. Fast forward, am facut o scurt