Live. Run. Live Some More.

Nu trebuia in principiu sa fac doua ultra intr-o luna. Trebuia sa fac maraton la Carpathia si ultra la 7500. Pentru ca Virgil a ramas fara partenera, m-am bagat la cursa lunga si la Carpathia. Intre timp, cum Virgil m-a parasit la 7500 si deja bagasem destul pe picioare, i-am zis lu’ Raducu ca ma duc la 3200 cu mama. Si ne-am si inscris. Cand brusc apare Adi in ecuatie. Mare zarva pana sa o „vand” pe mama unui coechipier bun, nu de alta dar am spus de la inceput ca va face intre 9h – 9:h 30. Pe ultima suta a aparut Angela (Ilie) si cumva lucrurile au intrat pe fagas normal. Cu singura mentiune ca Adi coborase de pe Olymp cu o tableta de 10 porunci si toate incepeau cu „Sa nu incetinesti, Sa nu te tai, Sa nu te delasi, Sa ai incredere in tine, Sa ai incredere in mine” pana la ultima „Sa nu scoti mai mult de 24h 30.” Stiti cum se uita curca intre lemne? Asa, gales si sexy? Aia eram eu uitandu-ma cum zburau mesajele pozitive in conversatia cu el si imi tremura ochiul drept ca la Sc...

Mela versiunea de start M-am dus la cursa asta ca am fost numai la Brasov Marathon si am zis sa mai schimb. M-au innebunit toti cu super-mega urcarea vietii de la inceput si deja aveam planuri de cum o sa merg eu 8km pana sa inceapa coborarea. Dar first things first. Odata ajunsa la Brasov cu gasca vesela: Sorin (Mircea), Sorin 2 – prieten cu Sorin 1 (confused much?), Bunaciunea si Aviatorii Simo, Dada si Virgil, ne-am cazat, luat kituri facut poze, mancat la Opus 9 cu Nicole care a fost o draguta si ne-a facut rezervare, dupa care, cica somn. Inainte de cursa am povestit cu Raducu a.k.a Barbosa, ca nestiind traseul am intrebat si eu daca doua ore si ceva max 2h 30 e doable – ca tot era panta aia feroce la mijloc care avea sa ma incetineasca de numa (a fost gand prevestitoro-apocaliptic asta!). Zice el, „e alergabil”. Mda. Din experiente anterioare cunoastem ca terminologia noastra nu se pupa intotdeauna si pantele usoare sunt sustinute si traseele alergabile sunt facute ...