Live. Run. Live Some More.

A venit si ziua de iepureala, runda doi. De anul trecut mi-am propus sa ma duc la 1h 50 ca sa fiu alaturi de Aviatoarele mele Oana si Simona in incercarea lor de a trece si de acest prag dupa ce am reusit impreuna sa sarim de 2 ore anul trecut. Toate bune si frumoase, dar o stiti pe aia cu planul de acasa si ala de la targ. Intre timp a mai trecut un an si octombrie e final de sezon, anul asta am bagat mai mult antrenament si munte decat am bagat o viata, sansele ca organismul sa zica vaffanculo erau relativ sporite. M-am gandit la asta cand m-am apucat de completat formularul de pacer. The thought in the back of my mind, asa, acolo, palpaia. Dar sunt fan rau de tot, adica I really really love this job, in plus promisesem ca fac treaba asta si imi place sa ma tin de promisiuni. Mai mult, cum de nici unde am decis sa ma duc in Bulgaria la 50k, m-a umplut Boss de antrenamente de viteza in ultimele trei saptamani. Vedeti, el nu pricepe ca poate vroiam sa ma duc sa frec si eu ...

Sa stiti ca mi-a luat atat sa scriu despre maratonul asta pentru ca sunt inca un pic pe un cloud no. 9 sa zic asa. Din categoria, sa mori tu ca l-ai facut. Adica chiar l-ai facut?  Am asteptat nenorocirea asta de maraton de 4 luni. Nu numai ca l-am asteptat, dar l-am si muncit, dupa ce la un moment dat eram la un pas sa il aman pentru la anul. Si acum ca s-a intamplat, parca s-a intamplat prea repede stiti ce spun? Bine daca ma intrebati pe la km 38 cred ca aveam alte pareri, dar dupa razboi multi viteji s-arata, asa ca dati-va la o parte ca-s cu pieptul in fata!!! Sa vedem. Alerg de fix un an si vreo 5 luni. In timpul asta am stricat si am reparat niste chestii, am aflat niste lucruri, am evoluat in altele, m-am imbunatatit overall. E greu. E greu pentru ca vreau mai mult, dar timpul pentru antrenamente si disciplina in multe de la somn, recuperare si nutrititie sunt greu de obtinut cand lucrezi 9 ore pe zi si pierzi cam 2 in trafic. E greu sa fi atlet corporatist (ce-a...