Live. Run. Live Some More.

ETAPA 2. 27km. 1.750 dif de nivel. 4h 40. Start de la Pestera Dambovicioarei. N-am stiut nimic din traseul asta. Nimica nimicuta. Am auzit doar ceva de Piatra Craiului si la subconstient am bagat-o pe maneca nitel. De o vreme, tot urcand pe munti - unii in premiera - mi-am dat seama ca experimentez usoare atacuri de panica pe crestele deschise unde mintea vede ca n-am unde sa cad. Gen, n-ai in ce sa te opresti daca totusi cazi, si atuncie imi baga niste frane din alea strong. Motiv pentru care nu fac MPC sau 2x2, Retezat fiind singurul concurs mai hardcore din zona skyrunning pe care il fac si acolo cu mare atentie si incetineala pe anumite portiuni (desi sunt la al treilea an de participare!) Pe de alta parte m-am bucurat ca nu stiam ce ma asteapta. Macar sa fiu pusa in fata unei situatii unde trebuie sa fac pe dracu in patru sa ma descurc, ca asta e, cale de intoarcere nu aveam. M-am simtit foarte ok in dimineata cursei. Fara emotii, mult entuziasm. Ma activase bine ale...

Nota informativa : pentru cei sensibili la vocabular vulgar, cititi doar prima pagina ca dupa aia o sa va doara ochii. Dar realitatea nu e intotdeauna construita pe limbaj de TVR1. * * * * * * * * Na, uite si o postare despre un antrenament. Care nici macar antrenament n-a fost. Un fel de hiking in semi alergare, dupa o saptamana cu peste 70k si vreo doua antrenamente mai tepene de viteza care mi-au “dezmortit” inghinalul de numa numa. M-am dus la Piatra Craiului mai mult din curiozitate, ca n-am fost niciodata si am tot auzit atatea chestii faine despre muntele ala. In plus mergeam cu Soimu (Roxana Siboiu) cu care imi ies niste antrenamente mana intai pe munte. Stiam ca la ce picioare imi ramasesera dupa saptamana asta, slabe sanse sa alerg cu adevarat, dar fuck it. Un combo din de toate merge mult mai bine decat lancezitul in Bucuresti. Se aduna gasca mare. Stai sa vad daca mi-i amintesc pe toti ca sunt cam nedormita. Asta e semn bun. Cand nu reusesc sa adorm ...