Live. Run. Live Some More.

As vrea sa imi iasa din prima si sa nu trebuiasca sa fac doua postari pentru cursa asta. Dar adevarul e ca am trecut prin atat de multe si in acelasi timp parca totul a fost o singura aventura teapana ca sunt sanse bune sa imi iasa dintr-o bucata.  CiucasX3 ramane ultramaratonul meu de suflet pentru ca a fost primul. Cum suna asta? Hai ca o lasam asa. Am experimentat pe el (continua sa sune cum trebuie!), am invatat de la el si mi-a placut (clar, a fost ce trebuie). Asa ca m-am reintors in ideea sa il fac cum trebuie, si cu toate ca m-a facut el mai mult pe mine, am reusit sa tin pasul si sa ajung la finish cu capul sus si placut extenuata.  Am vrut trei ultra anul asta, sa imi fac damblaua. Primele doua au iesit mult peste asteptarile mele. La asta nu stiam insa la ce sa ma astept fiind final de sezon pentru mine, lucru care se cunoastea pe tonusul general si picioare. Cu toate astea stiam cu siguranta ca voi alerga mult mai bine ca anul trecut. In plus, ultra cu...

Anul trecut am venit la semi. Era cea mai grea cursa montana la care ma bagasem in 2016. O asteptam ca pe painea calda. Si fix in dimineata cu pricina, rinichii mei s-au gandit sa imi dea la ficati. Am plecat in lacrimi, suparata foc ca nu stiu cum vor reactiona pe traseu. Am ales sa stau cumintica, sa ma bucur de peisaj, de oamenii din jurul meu, am facut poze si all in all am revenit la finish in 4 ore, fascinata de loc, de concursul in sine, gata sa iau taurul de coarne la runda 2 in 2017. Atunci nu ma gandeam sa vin la maraton, dar times change. Am stat sa ma gandesc cu cine pisici sa vin la Cheia. Multi veneau de cu o seara inainte, dar mie mi-a priit venitul dimineata inaintea cursei asa ca am cautat un grup matinal ca mine. Adi (Mateescu) mi-a facut o oferta imbatabila: eu si 3 baieti. Auction closed damn it! Oferta a fost procesata. Drumul a fost enjoyable pour moi, mai ales, ca eu, evident, am vorbit cel mai mult, in timp ce Adi zambea alene la volan, Dani (Mateescu) ...