Live. Run. Live Some More.

Mela, improved edition 2019 De ceva vreme, tot fac postari sub denumirea asta pe Facebook, de la alergari, probleme amuzante sau dureroase, amintiri legate de sportul asta cu care ma indeletnicesc de ceva vreme. Cum necum, se potriveste perfect cu postarea asta. Pentru ca ce urmeaza sa va spun tine chiar despre viata de atlet si nu numai. Incepand cu 1 ianuarie anul asta mi-am impus sa am grija ce, cat si cand mananc. Contrar asteptarilor, scopul primordial nu a fost de a slabi, ci de a-mi ajuta corpul sa faca fata mai bine la antrenamentele si concursurile pe care mi le propusesem pentru acest an. Dar hai sa vi le enumar pe scurt si apoi detaliez separat. 1. O alimentatie sanatoasa care sa nu ma scoata cu carente la sfarsit de an, ca in ultimii ani. 2. Pusesem pe mine mai mult decat am pus de cand m-am apucat de alergat, pe motiv de stres si accidentari. 3. Urma sa ma las de anticonceptionale dupa foarte mult timp si imi era teama de reactia organismului. Desi pa...

Am ajuns la Maratonul Rafael pentru ca Bunaciunea a.k.a Mama – care a facut super echipa la 7500 cu Angie – a zis ca vrea sa mearga si ea, dupa ce i-a povestit Angela (Ilie) cat de faine sunt peisajele si cat de misto e concursul in sine. Cum ea a mers numai pe unde ma duc eu in principiu, am zis, bine, hai sa ma duc si eu odata unde vrea ea, cu toate ca nu mai aveam concursuri planificate. Sezonul se cam incheie la mine in septembrie pentru ca picioarele, „indurerate” sau nu, nu mai sunt de nivel competitional si indiferent ca imi doresc sau nu sa trag, adrenaliana tot isi spune cuvantul si te ia valul. Acestea fiind spuse, Virgil (Alecu) ne-a cazat la Exotic House. Yum. O locatie foarte buna la 5 minute de mers pe jos (in panta) de start, ascunsa frumos intre niste blocuri, n-ai fi zis ca exista. Pereti subtiri de auzeai si cand respira musca, dar all in all fix ce trebuie pentru o noapte de cazare intr-un oras „mare” si la un pret decent. Fast forward, am facut o scurt...

As vrea sa imi iasa din prima si sa nu trebuiasca sa fac doua postari pentru cursa asta. Dar adevarul e ca am trecut prin atat de multe si in acelasi timp parca totul a fost o singura aventura teapana ca sunt sanse bune sa imi iasa dintr-o bucata.  CiucasX3 ramane ultramaratonul meu de suflet pentru ca a fost primul. Cum suna asta? Hai ca o lasam asa. Am experimentat pe el (continua sa sune cum trebuie!), am invatat de la el si mi-a placut (clar, a fost ce trebuie). Asa ca m-am reintors in ideea sa il fac cum trebuie, si cu toate ca m-a facut el mai mult pe mine, am reusit sa tin pasul si sa ajung la finish cu capul sus si placut extenuata.  Am vrut trei ultra anul asta, sa imi fac damblaua. Primele doua au iesit mult peste asteptarile mele. La asta nu stiam insa la ce sa ma astept fiind final de sezon pentru mine, lucru care se cunoastea pe tonusul general si picioare. Cu toate astea stiam cu siguranta ca voi alerga mult mai bine ca anul trecut. In plus, ultra cu...