Live. Run. Live Some More.

Na de deschide usa, intra, vezi ce te asteapta :)) La 1:45am a sunat ceasul. Puteam foarte bine sa nu mai pun alarma ca de abia am inchis un ochi. La 2:30 Roxana (a.k.a Soimul) era jos sa preia Iepurele. Petre saracu’ (sotul), sofer de serviciu, ne duce la aeroport unde ne regasim la check in cu ceilalti. Barbosul intarzie. Ii dau SMS, imi zice n-ai citit emailul, unde va grabiti. Ii spun ca noi suntem antrenate sa fim rapide. Haha! Suntem asezati de-a valma in avion, dar reusesc sa facem schimb si sunt reunited cu Soimul. N-apucam sa facem mare lucru, bagam un sandwhich cu branza si rosii si e gata drumul. In Istanbul coada mare, wifi nu se conecteaza. Mai un ceai, mai doua mere, ne imbarcam pe al doilea zbor, de data asta n-am noroc si stau singura. Inca un sandwhich cu branza si rosii si ajungem la destinatia finala, Kayseri . Mugur si Lavinia (Ciju) nu isi primesc bagajele, ca tot vorbeam de genul asta de pericol. De asta mi-am luat cu mine in avion tot echipament...

Mi s-a pus pata de anul trecut de la maraton, de cand mi-am dat seama ca fara simpla prezenta fizica a pacerilor mei de atunci, Florin Ghetu si Radu Ionescu nu stiu ce naiba as fi facut. Mai ales pe la km 38 cand, daca intorceam capul usor spre stanga sigur pierdeam 300 calorii! Acum nu stiam daca o sa si fiu acceptata ca de abia ce am miscat si eu mai cu talent anul asta. Initial am vrut sa ma duc la 2h 10. Boss Barbos a zis 2h. Adica nici chiar asa haha. Dar na. Eu am vazut cat de vii au fost pacerii mei, fluenti, vorbeaua, radeau, faceau glume, alergau inainte dupa apa, ne dadeau tarcoale sa ne ia pulsul. Vroiam sa ma asigur ca ma duc la un pace pe care sa il duc linistita sa pot face la fel. Si cum primavara nu-i ca toamna si nici Timisoara ca Bucurestiul, 1h 41 min e performanta pe care nu stiu daca o mai repet curand pe asfalt, ca dupa atata munte s-a cam dus dracu viteza. Anyway. Am stat ca scaiul de Oana (Solomon) inca din vara sa nu cumva sa ratez sa ma pun pe lis...

Va invit la o postare subiectiva care sunt sigura ca va duce la o dezbatere la fel de subiectiva.  Am incredere ca oamenii care acorda timp postarilor mele pot sa formeze opinii pertinente conform experientelor proprii. .Multumesc. Saptamanile trecute s-au incins spiritele pe diverse teme, de la dopaj, la credite asumate in mod eronat pentru reusita unui atlet pe care acelasi om il denigrase cu ceva vreme in urma. Cred ca stiti despre ce vorbesc. Roxana Siboiu si Mariana Nenu, ele fiind insa doar doua nume pe o lista lunga de subiecte pe tema rautatilor gratuite in acest sport. De data asta insa, nu am putut sa stau deoparte desi sunt blocata de anul trecut de Ben Ami pentru ca i-am spus sa plimbe ursul lui Stallone in alta parte a vietii, nu pe cararea mea. As fi vrut sa scriu si eu o postare ca a Luizei Loloiu (enjoy here:  Eroul meu... ) de anul trecut in care sa multumesc tuturor celor care, basically, isi amintesc ce inseamna alergarea pentru majoritatea ...