Dacie la alergat, Lamborghini la visat
M-am invatat ca in fiecare an sa bag un semi la Timisoara sa vad cum stau cu viteza dupa vreo doua – trei luni de antrenament. Acea viteza pe care o am doar in primavara si pe care o mai recuperez, asa minimal, prin august cand Boss se gandeste el ca frec menta si mai baga niste tempo-uri cu te miri ce fartlek de imi rog moarte vreo doua saptamani pana sa imi reintru nitel in mana. Detalii. Anyway, cum Timisoara s-a mutat in mai si e cam tarzior pentru mine, am zis asa, cam pe ultima suta, hai sa ma duc la Baneasa. N-am mai fost de vreo doi ani, e plat, e trail, o sa fie semi-naspa dar poate fi folosita pe post de testare in locul asfaltului. Cand zic semi-naspa a se intelege ca ma bucur de tarana si de padure, dar urasc ca trebuie sa imi dau duhul alergand la un pace care ma jeneaza. Cred ca pe asfalt mi-ar fi mai usor, ca macar e anost totul. Dar sa ai parte de verdeata, liniste, tot ce ma atrage de fapt dar sa nu te poti bucura de nimic pentru ca in capul tau rasun